|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Autoscopie
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-09 | |
prolog
acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât și ca teritorii umane pline de sensuri. Textele nu vor înlocui niciodată diagnosticul sau tratamentul, dar pot fi o lanternă mică, pentru o altfel de înțelegere, sub o altă formă. micro-prolog (cap. VI) această aripă vorbește despre privirea care se întoarce asupra ei însăși. frica de celălalt e doar reflexul fricii de sine. în miezul paranoiei nu stă în amenințare, ci neîncrederea în propria lumină. paranoia e o umbră lipită de ceafă, respiră odată cu tine, te privește peste umăr chiar și când ușa e încuiată, chiar și când camera e goală. fiecare șoaptă din stradă e un mesaj ascuns, fiecare gest al trecătorilor – un semnal cifrat. televizorul complotează cu vecinii, iar foșnetul perdelei devine probă. în minte se construiește un tribunal permanent: martori fără chip, hârtii inventate, sentințe pronunțate în lipsă. și tu - mereu în boxa acuzaților, fără drept la replică. paranoia trăiește din suspiciune, se hrănește din tăceri și priviri furișe, și nu se satură niciodată. totuși, dincolo de ochii aprinși ai umbrei, există mâini reale care pot aduce liniște: terapie, medicamente, prezența cuiva. nu alungă complet umbra, dar o transformă într-o dâră palidă de aer pe care o poți privi fără să te mai temi de ea. uneori, între tine și umbră rămâne doar o peliculă subțire de respirație. dacă inspiri adânc, ea se destramă ușor, ca fumul care renunță la formă. epilog (cap. VI) nu va mai fugi de privirea umbrei. o va lăsa să stea lângă el, ca un martor obosit, fără putere. va învăța că frica nu moare când e negată, ci când e privită până când se topește. va descoperi că nu toți pereții ascultă - unii doar așteaptă să fie atinși. iar într-o zi, când va trece prin oglindă, va vedea că umbra îi poartă chipul, dar fără ochi. și-n absența lor, nu va mai fi teroare, ci doar o pace nouă, stranie, ca liniștea care urmează după o viață întreagă de veghe.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate