poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 76 .



Atlasul tulburărilor psihice VI. Paranoia - umbra care privește peste umăr
poezie [ ]
despre frica ce învață să respire, despre ochii care se întorc înăuntru și văd lumea printr-un geam aburit de sine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katherina keller ]

2025-11-09  |     | 



prolog
acest atlas se desface în zece aripi, nu este un manual clinic, ci o punte între psihologie, psihiatrie și poezie. E o încercare de a privi tulburările psihice atât ca realități clinice, cât și ca teritorii umane pline de sensuri. Textele nu vor înlocui niciodată diagnosticul sau tratamentul, dar pot fi o lanternă mică, pentru o altfel de înțelegere, sub o altă formă.

micro-prolog (cap. VI)
această aripă vorbește despre privirea care se întoarce asupra ei însăși.
frica de celălalt e doar reflexul fricii de sine.
în miezul paranoiei nu stă în amenințare,
ci neîncrederea în propria lumină.


paranoia e o umbră lipită de ceafă,
respiră odată cu tine,
te privește peste umăr
chiar și când ușa e încuiată,
chiar și când camera e goală.

fiecare șoaptă din stradă e un mesaj ascuns,
fiecare gest al trecătorilor – un semnal cifrat.
televizorul complotează cu vecinii,
iar foșnetul perdelei devine probă.

în minte se construiește un tribunal permanent:
martori fără chip,
hârtii inventate,
sentințe pronunțate în lipsă.
și tu - mereu în boxa acuzaților,
fără drept la replică.

paranoia trăiește din suspiciune,
se hrănește din tăceri și priviri furișe,
și nu se satură niciodată.

totuși, dincolo de ochii aprinși ai umbrei,
există mâini reale care pot aduce liniște:
terapie, medicamente, prezența cuiva.
nu alungă complet umbra,
dar o transformă într-o dâră palidă de aer
pe care o poți privi fără să te mai temi de ea.

uneori, între tine și umbră
rămâne doar o peliculă subțire de respirație.
dacă inspiri adânc,
ea se destramă ușor,
ca fumul care renunță la formă.

epilog (cap. VI)
nu va mai fugi de privirea umbrei.
o va lăsa să stea lângă el,
ca un martor obosit, fără putere.

va învăța că frica nu moare când e negată,
ci când e privită până când se topește.
va descoperi că nu toți pereții ascultă -
unii doar așteaptă să fie atinși.

iar într-o zi, când va trece prin oglindă,
va vedea că umbra
îi poartă chipul,
dar fără ochi.

și-n absența lor,
nu va mai fi teroare,
ci doar o pace nouă, stranie,
ca liniștea care urmează
după o viață întreagă de veghe.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!